Interviu de colecție cu Gabriela Popescu, inițiatoarea programului de educație non-formală prin sport ”Rugby pentru toți”

25 May 20220
Interviu de colecție cu Gabriela Popescu, inițiatoarea programului de educație non-formală prin sport ”Rugby pentru toți”
Interviu de colecție cu Gabriela Popescu, inițiatoarea programului de educație non-formală prin sport ”Rugby pentru toți”_2
Interviu de colecție cu Gabriela Popescu, inițiatoarea programului de educație non-formală prin sport ”Rugby pentru toți”_v3

Cele mai multe femei își doresc să fie înconjurate de bărbați puternici. Dacă nu se arată ei, ele vor găsi, de cele mai multe ori, metodele potrivite pentru a-i modela. Gabriela Popescu este o astfel de femeie.

E foarte probabil că o femeie a rostit pentru prima oară propoziția ”În spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie”. Timpul a transformat vorbele acestea într-un clișeu pe care noi, jurnaliștii, îl folosim de foarte multe ori atunci când scriem povestea unei femei

Nici nu ar avea cum să fie altfel. Tot un jurnalist a făcut celebră propoziția citând un atlet american, Meryll Frost pe numele lui, care, i-a mulțumit astfel partenerei de viață, după o cursă câștigată:

”Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie. Chiar dacă eu nu sunt exact un bărbat de succes, în spatele meu stă o femeie extraordinară”, a spus Frost, pentru The Port Arthur News.

Interviu premium cu Gabriela Popescu, președinte Rugby Club Gura Humorului

Eroina interviului pe care vi-l propunem este o luptătoare. Cumva, natural, a ajuns în fruntea unei echipe de luptători, pentru că, indiferent de nivelul la care evoluează, rugby-știi asta sunt. dar cum a ajuns Gabriela Popescu să conducă un club privat, într-un sport în care doar cei puternici reușesc? Aflăm chiar de la singura femeie-președinte din rugby-ul românesc.  

Sportall: Cum a ajuns Gabriela Popescu să conducă și să managerieze o echipă de rugby masculin?

Gabriela Popescu: Îmi place să cred că un lung șir de circumstanțe m-au adus în această postură în care sunt astăzi și anume – cea de președinte a Rugby Club Gura Humorului. Povestea a început încă dinainte de Fundația Te Aud România, organizație pe care am fondat-o în 2014, când l-am cunoscut pe Andrei Varvaroi – la vremea respectivă antrenorul de la Clubul Sportiv Școlar Gura Humorului.

El practic mi-a povestit pentru prima dată despre echipele de rugby de juniori din localitate, despre cât de mult înseamnă rugby-ul pentru jucători și cum acest sport unește indivizi și comunități. Ulterior, în 2016, l-am cunoscut pe Daniel Kearvell, la vremea respectivă directorul DHL Express România și în 2017, împreună cu Andrei Varvaroi și Daniel, am lansat primul program complex de educație non-formală prin sport Rugby pentru toți, finanțat de Banca Comercială Română și DHL Express România.

Rugby Club Gura Humorului s-a desprins din povestea impactului social prin rugby, s-a dezvoltat natural ca următorul pas al proiectului Rugby pentru toți. În fapt, un proiect educațional și umanitar a căpătat valențele unui program de utilitate socială – un club de rugby de seniori.

Sportall: Ai studiat în Anglia. Acolo ai prins microbul? Cum este administrat un club în țara care a inventat sportul cu balonul oval?

Gabriela Popescu: Rugby-ul în Anglia este oarecum privit ca o normalitate, sau cel puțin asta e experiența mea din perioada în care locuiam acolo. Din 10 oameni noi pe care îi cunoșteam, 9 aveau o legătură cu rugby-ul: fie au fost ei jucători de rugby, fie aveau în familie pe cineva care a jucat rugby, fie aveau un club de rugby de juniori sau seniori pe aproape și mergeau frecvent să se uite la meciuri.

Acolo, principalul punct de pornire consider eu că este impactul social pe care rugby-ul îl are în comunitate, aspect pe care noi românii îl desconsiderăm aproape în totalitate. Rugby-ul reprezintă această forță care poate uni comunități, mai mult ca orice alt sport – prin însăși valorile pe care acesta le reprezintă, gradul mare de incluziune și comunitate promovat.

Cât despre administrarea unui club de rugby acolo, cred că ne îndreptăm atenția mult prea departe spre managementul cluburilor engleze. Poate, mai degrabă, am putea porni în această incursiune cu răspunsul la întrebarea – Ce fac ei diferit față de noi, că se pare că lor le iese mult mai bine.

Și unele din răspunsuri le știm foarte mulți dintre noi: pornind de la rata voluntariatului în sport, în cadrul cluburilor de rugby de juniori, la caracterul privat al cluburilor, la modul de administrate al RFU (Rugby Football Union) până la strategia clară și integrată de dezvoltare a rugby-ului.

Ori, noi în România nu avem statistici clare și complete referitoare la rugby-ul românesc, ca măcar să putem porni cea mai mică analiză despre ce, când și cum referitor la dezvoltarea rugby-ului românesc pe termen mediu și lung. Și când spun lung – mă refer la o perioada de 10 ani.

Sportall: Când s-a produs apropierea de RC Gura Humorului și de ce ai ales să te implici?

Gabriela Popescu: Din 2017 încoace, Fundația Te Aud România implementează, alături de Clubul Sportiv Școlar Gura Humorului, cu ajutorul DHL Express România și Banca Comercială Româna, și sprijinul altor parteneri instituționali și nu numai, cel mai complex program de educație non-formală prin sport Rugby pentru toți.

Proiectul este dedicat tinerilor jucători cu vârste cuprinse între 14-18 ani și vizează dezvoltarea acestora atât în terenul de rugby, cât și în afara acestuia. Programul se îmbunătățește sau modifică de la an la an și este constant într-o permanentă dezvoltare.

În esență, pentru noi rugby-ul nu este doar un simplu sport, ci este această unealtă extraordinară, care folosită intenționat și către grupuri țintă, poate produce impact social pozitiv în comunitate. Prin implementarea Rugby pentru toți, am realizat că în termeni practici, în momentul în care acești tineri își termină junioratul, oportunitățile lor de a juca rugby în continuare sunt limitate.

Astfel, împreuna cu Andrei Varvaroi și Ștefăniță Rusu, și cu sprijinul celor doi parteneri principali (DHL Express România și Banca Comercială Română) am fondat în iunie 2018 Rugby Club Gura Humorului – unul din puținele cluburi private de rugby din România.

Cele două programe sunt complementare iar noi ne-am asumat de la bun început că unul din scopurile principale ale echipei de seniori este de a servi drept pârghie de lansare pentru tinerii jucători.

Astfel că, implicarea și decizia de a face parte din membrii fondatori ai Rugby Club Gura Humorului a venit ca un pas firesc, pentru a continua proiectul de juniori, și bineînțeles încurajată în a-mi asuma rolul de președinte de către cei doi sponsori principali la vremea respectivă, care aveau experiența în a lucra cu mine și încrederea ca fondurile vor fi folosite în mod înțelept și transparent.

Sportall: Ce senzație ai când trebuie să apari în fața unor rugby-ști/bărbați recunoscuți pentru dârzenia lor?

Gabriela Popescu: Dacă te referi la faptul că sunt femeie într-o lume a bărbaților, e un fapt cu care sunt obișnuită. Pe vremea când eram la Londra și munceam în centrul financiar londonez, din aproximativ 20 de angajați ai biroului de la Londra, am fost maxim două femei în grup în același timp.

Inevitabil, sunt momente în care mă simt ușor incomodă,  în mare parte datorită cutumelor promovate de societate de-a lungul timpului referitor la femei. Și cred că de aici se pot desprinde multe discuții frumoase. Aș minți să spun ca această poziție, mai ales în România, e una lipsită de provocări.

Însă mai cred, că diferențele de tipar, poate ușor prea tipologizate, dintre bărbați și femei sunt cele care unesc și cele care pot conduce către succes, dacă învățăm fiecare din noi să colaborăm. Au fost momente când mi-a fost greu, au fost clipe când am fost pregătită să renunț sau poate nu m-am simțit ascultată, însă au fost și momente în care m-am simțit extraordinar de mândră că fac parte din fenomenul rugby-ului românesc.

Sportall: Care a fost impactul sportivilor, dar și al autorităților, a oamenilor de afaceri locali, când au fost confruntați cu ideea de a fi conduși de o femeie?

Gabriela Popescu: Eu consider că mai degrabă pun și eu umărul la treabă, ca să putem dezvolta comunități frumoase și unite și puternice în jurul nostru – comunități ale viitorului. Și deocamdată pot spune că mai avem foarte multă treabă de făcut. Iar din punctul asta de vedere, consider că munca mea este apreciată, atât cât și cum poate fiecare să aprecieze: unii mai mult, alții mai puțin. Ca-n viață.

Sportall: Schimbarea sistemului competițional în România, cu comasarea celor două niveluri, a stârnit un val de reacții negative. Din partea ta și a voastră acest lucru pare a fi privit ca o provocare. De fapt putem spune că acest sezon este unul ”experimental” pentru tine și pentru RC Gura Humorului, cum l-ai caracteriza, ce așteptări ai/aveți de la prima participare în eșalonul de elită al rugby-ului românesc?

Gabriela Popescu: După părerea mea, consider că pe undeva, transgenerațional, ni s-a transmis nouă românilor această genă a reacțiilor negative, unde ne orientăm constant și de cele mai multe ori superficial, pe o problemă și mai puțin pe identificarea de soluții și pe partea pozitivă a lucrurilor.

Ca orice altă chestiune, și Liga Națională de Rugby vine la pachet cu plusuri și minusuri. Acum e la alegerea fiecăruia pe ce parte a baricadei alege să se situeze și cum (dacă) alege să acționeze.

Noi la Gura Humorului avem o obligație morală față de toți sponsorii care au crezut în noi să participăm, to the best of our abilities. Suntem un club încă în construcție, atât rugby-stic vorbind cât și administrativ, iar dacă participarea în Liga Națională de Rugby ne va ajuta să creștem sau din contră, ne va da câțiva pași în spate e un răspuns pe care doar timpul îl are.

Toată echipa de management din spatele echipei se află acolo voluntar, R.C.G.H. pentru noi înseamnă de fapt o bucățică din sufletul nostru pe care am ales să îl dedicăm proiectului, și atunci e clar că ne-am dori toți foarte tare să putem captura oportunitățile pozitive ale acestei schimbări, să ne prezentăm onorabil, poate să creștem și clar să terminăm acest sezon fără nicio accidentare, în urma confruntărilor cu echipele 100 % profesioniste.

Mi-ar fi greu să spun, fără să am toate datele chestiunii în cauză la îndemână, dacă alegerea comasării celor două eșaloane a fost una bună sau nu. Revin din nou și spun că răspunsul sau calea de aici încolo ne-o va arăta timpul.

Important pentru noi e că suntem aici și că ne dorim să rămânem în continuare dedicați construcției rugby-ului românesc pe termen mediu și lung. Iar măsura în care vom reuși depinde de noi și de un șir de factori externi, pe care nu-i putem controla.

Sportall: Ce consideri că ar trebui să se schimbe în sportul românesc, în general? Pentru că toată lumea vorbește de o decădere în toate disciplinele.

Gabriela Popescu: Ești sigur că vrei să știi tot răspunsul meu la întrebarea aceasta? Sunt foarte, foarte multe lucruri de spus și nu cred că există unul mai puțin important ca altul.

Principala frază care îmi vine acum în minte e Re-set/re-focus/re-adjust. Ca să încerc cât de cât să exemplific, cred că am putea porni de la ideea de a renunța la strategiile interminabile despre sport, pe zeci de pagini, care spun tot felul de lucruri dar de fapt nu spun nimic – nu oferă obiective corelate cu un set de acțiuni concrete și directe.

După care, clar avem nevoie de o strategie care vizează sportul pentru toți. Bine – ea în fapt există la nivel scriptic și declarativ, dar nu funcționează. Nu produce impact social – concept aproape non-existent în mai toate strategiile românești pe ramuri sportive, în mod concret.

Și de aici ne putem duce într-o serie de provocări care vizează managementul slab al cluburilor finanțate public (sunt foarte puține cluburi care funcționează fie privat, fie în parteneriat public privat în România, fie el și informal), sportul ca unealta de PR (dezvoltat în ultimii ani), sportul privit strict ca o modalitate de a face performanță, lipsa bazelor sportive, lipsa personalului tehnic și adiacent dedicat în cadrul cluburilor, lipsa de investiții în formarea și educarea de antrenori, rata minimă de voluntariat în sport la nivelul societății românești, cutuma românească cum că sportul și educația nu sunt complementare și lista poate continua.

Nici măcar nu ar trebui să inventăm noi roata, ci ar fi de ajuns să învățăm de la alții care se descurcă excelent, care au perfectat elementele cu care noi ne luptăm acum, să adaptăm modele de bune practici și concepte deja existente. Cu toate acestea, eu cred că încă mai există speranță. Și cu cât vom fi mai mulți care vor pune umărul la rezolvarea, atât pe cât putem, a micilor chestiuni din ograda noastră, să oferim exemple de bune practici mai aproape de casă, putem contribui și noi la revenirea sportului românesc.

Sportall: Care este mesajul singurei femei-președinte din rugby-ul românesc, pentru practicanții acestui sport și, poate, pentru conducătorii de cluburi din țara noastră?

Gabriela Popescu: Unul din lucrurile ce mi-au fost spuse despre rugby-ul românesc de-a lungul timpului, de când sunt implicată, este că lumea rugby-ului este o lume rea. Concluziile mele personale referitor la acest sfat primit, prefer să nu le expun, însă ce pot spune e doar atât:

Îmi doresc ca fiecare persoană implicată, mai mult sau mai puțin, în rugby-ul românesc să fie ghidată, în acțiunile sale, de însuși valorile pe care acest sport le reprezintă – solidaritate, respect, pasiune, integritate, disciplină.

Am încredere că, dacă fiecare dintre noi, vom păstra aceste aspecte în minte în cadrul acțiunilor noastre referitoare la rugby, fie că intrăm în teren sau facem management, putem contribui la dezvoltarea rugby-ului românesc pe termen mediu și lung și implicit produce impact social pozitiv în comunitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Allianz Tiriac

R.C.G.H.

Subscribe to our NEWSLETTER!

Be up to date with the latest news from our community!

    rugbygh.com, All right reserved

    rugbygh.com, All right reserved

    Romania