DESGRAÇA SOBRE O ALBA IULIA

6 June 2022
DESGRAÇA SOBRE O ALBA IULIA

DESGRAÇA SOBRE O ALBA IULIA

Legenda spune că în 1950, când Uruguay a câștigat Cupa Mondială la fotbal, în fața Braziliei, pe Maracana, tribunele au amuțit, cu excepția unui brazilian care a strigat: desgraça sobre o Brasil!, după care a căzut mort. La Alba Iulia n-a murit nimeni, slavă cerului, dar m-a impresionat vocea unui spectator care spunea că nu mai vine la meci, că face infarct.

Hai să spunem lucrurilor pe nume: în rugbiul autohton există două mari categorii de echipe – cele de top, care luptă pentru titlul de campioană, care au bugete serioase și așa mai departe, și restul. Acum, să nu fim ipocriți, știm cu toții că marea majoritate a echipelor fac parte din categoria a doua, dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin spectaculoase sau mai puțin interesante. Mergând pe această idee, lupta noastră, a celor de la RCGH evident că se va purta de la egal la egal cu echipele de nivelul nostru, din toate punctele de vedere. Faptul că în zece zile vom da piept cu U Cluj, cu Timișoara și cu campioana en titre – Baia Mare, nu este altceva decât un bonus. Nu putem decât să ne bucurăm că vom fi pe teren în această companie selectă, restul e istorie și statistică.

Meciul de duminică de la Alba Iulia a fost unul care punea pe tapet două echipe de același rang. Cu o ploaie ce pândea de după colinele Apulumului și cu dorința de a apăra Cupa Tissot, am pășit pe teren cu stângul.  Sunteți liberi să articulați expresia cu o metaforă sau s-o lăsați așa cum a picat. Și spun asta pentru că gazdele noastre au avut un început de joc mai bun. Cu toate astea am găsit puterea necesară de a reveni, ba chiar și de a conduce cu 10-7, după un eseu reușit de Cuciureanu și după reușitele lui Nichitean. La finalul celor 40 minute de joc scorul arăta precum media unui șef de promoție: 10-10.

De fapt, știți ceva? Hai să lăsăm naibii statistica. Pe bune… Intrăm frumos pe https://rugbyromania.ro/ și luăm datele de acolo. Hai să vorbim despre altceva. Uite, de pildă, eu sunt convins până în măduva oaselor că, deși nu pare, sportul este de fapt emoție pură. Altfel cum să-ți explici atașamentul față de un club sau altul? Cum să-i explici nevestei, amantei sau iubitei că ora la care joacă echipa ta e sfântă și c-ar fi o blasfemie să ieșiți undeva? Cum să-ți explici ție, om matur, că dintre toate variantele din lume puse la dispoziție de destin, tu alegi să scrâșnești din dinți, să scapi o înjurătură, să blestemi firul de iarbă care stă în fața echipei tale precum zidul chinezesc, să arunci televizorul pe geam sau să te îmbrățișezi cu străinul de lângă tine când echipa ta e pe val?

Repriza a doua m-a dus pe culmile disperării. De obicei mă înțeleg bine cu ploaia, dar duminică, nu știu, aveam senzația că ploua de jos în sus și că gravitația făcea mișto de Einstein. Îl vedeam pe bunul nostru prieten, Marius Rotar, patrulând prin ploaia deasă ca un general roman îngrijorat de apariția hunilor la hotarele imperiului. Nu-l interesa ploaia, sunt sigur că de-ar fi putut ar fi intrat și pe teren. Cineva, un subaltern, și o spun de dragul poveștii, i-a adus o geacă într-un târziu, dar tizul meu nu dădea semne de liniște. De partea cealaltă, hunii, adică noi, păream descumpăniți, dar ceea ce nu știa Generalul era faptul că ne mâna în luptă nu doar dorința de victorie, ci și aceea de ne priponi caii, după ce vom fi lansat săgețile iuți ale lui Antonesi în coasta apărătorilor, în inima cetății. Așa se face că la ultimul asalt, când am aruncat în luptă totul, pentru că la noi, la Humor, e mereu pe totul sau nimic, norii au început a cânta a jale. Pentru gazde. Că pentru noi cântau a nuntă.

Când câștigi în ultima secundă a meciului, toate celelalte aspecte ale vieții, fie că sunt sportive sau personale, pălesc. Când vântul îți răcorește obrajii udați de lacrima victoriei, când colegii de echipă îți par a fi dintr-o dată mamă și tată, când știi că dincolo de crampele musculare, de urmele crampoanelor tatuate pe pielea ta și de sudoarea imprimată pe tricoul tău sfânt găsești senzația de împlinire, dar nu una oarecare, ci una profundă, poți trânti cu sticla de șampanie de pământ și să dai dracului toate necazurile! Ori, nu e asta emoție pură?

Nu vreau să fiu în pielea celor de la Alba Iulia. Nu că aș fi pudibond. Am trecut prin ce au trecut și ei într-un meci cu Suceava când am marcat eseu în ultima secundă a meciului și ne-a fost anulat. Nu despre asta e vorba. Știu că sunt mâhniți, dar, înainte de a încheia, pentru că știu ce fel de muzică ascultă generalul Marius Rotar, vreau să-i dedic o piesă cântată de Mr. Mister și care spune așa:

Take these broken wings
And learn to fly again
Learn to live so free„

Mariuse, nu fi trist, te rog. La noi, aici, la Sihăstria, exista cândva un călugăr, Ilie Cleopa, care spunea așa: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare… și când ți-a părea matale că ai gătit, ia-o de la capăt și iară  răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare… Știm amândoi că e nevoie de timp.

Și, apropos de emoție. Dacă te ai întrebat vreodată de ce ai ține cu Humorul, de ce l-ai iubi, când ai la dispoziție pe Steaua, pe Dinamo, pe Timișoara sau Năvodari, ei bine, dragule, pentru că aici, la noi, mai mult decât în orice altă parte a lumii vei găsi singura echipă în care joacă tatăl alături de fiu, singura echipă a cărui președinte e o femeie, singura echipă în care copiii crescuți de antrenor pun umărul alături de cei cu experiență, de parcă ar fi de aceeași vârstă, singura echipă, cu voia voastră, și o spun prea plecat, care are cronicar, singura echipă care încearcă să lase în urma ei povestea viitoarelor legende ale rugbiului românesc. De aia suntem unici. Și frumoși. Cei mai.

Și dacă nici asta nu e emoție, las dracului scrisul și mă apuc de grădinărit. Cultiv trandafiri. Na, că tot emoție e și asta…

Lotul care a făcut deplasarea la Alba Iulia:

1. Iulian Cîtea

2. Ioan Axinte

3. George Davidoiu

4. Cipran Hostiuc

5. Alex Tucaliuc

6. Alex Limbosu

7. Sebastian Ursulescu

8. Vlăduț Sidău

9. Mihai Daraban

10. Ciprian Nichitean

11. Marian Moroșanu

12. Gabriel Bivol

13. Robert Cioltan

14. Claudiu Cuciureanu (c)

15. Cosmin Daraban

Rezerve:

16. Alexandru Buiciuc

17. Lucian Zup

18. Rareș Prelucă

19. Sebastian Rusu

20. Ștefăniță Rusu

21. Alex Solomon

22. Darius Cristanov

23. Ioan Antonesi.

Antrenor: Andrei Varvaroi

Allianz Tiriac

R.C.G.H.

https://rugbygh.com/wp-content/uploads/2022/10/SAL.png
https://rugbygh.com/wp-content/uploads/2022/10/SOL.png

Subscribe to our NEWSLETTER!

Be up to date with the latest news from our community!

    R.C.G.H.

    Subscribe to our NEWSLETTER!

    Be up to date with the latest news from our community!

      https://rugbygh.com/wp-content/uploads/2022/10/SOL.png
      https://rugbygh.com/wp-content/uploads/2022/10/SAL.png

      rugbygh.com, All right reserved

      rugbygh.com, All right reserved

      Romania